A devenit campioană mondială echipa cea mai bună de la turneul final din Africa de Sud. Spania a jucat fotbalul cel mai complex și, chiar mai important de atât, a avut jucătorii cei mai dăruiți. A avut un lot valoros, dar, dincolo de valoarea individuală, a beneficiat de un grup foarte unit. Asta a contat cel mai mult. Fiecare din fotbaliștii Spaniei a trăit și a suferit la maximum pentru fiecare succes al echipei. Nu pot să nu mă gândesc la acele imagini cu Fabregas sorbind fiecare cuvânt al antrenorului său înainte de a fi introdus pe teren. Mai mult, participa activ la indicațiile tactice. A intrat de multe ori din postura de rezervă, dar de fiecare dată a fost foarte motivat, deși numele său poate i-ar fi permis să se comporte ca o vedetă. Exact această stare de spirit a împins Spania până într-o finală pe care a și câștigat-o.
De multe ori, văzând Spania la acest turneu final, mi s-a părut că o văd pe Barcelona. Posesie prelungită cu scopul de a-și obosi adversarul, mișcare perfectă a jucătorilor, astfel că mereu cel cu mingea avea trei soluții de a pasa și un presing foarte eficace. A avut și o organizare defensivă foarte bună, iar când aceasta a dat rateuri, s-a evidențiat Casillas, poate cel mai bun portar din lume.
Mulți au spus că, în fața Spaniei, Germania și Olanda nu au jucat ceea ce pot să joace cu adevărat, dar de fapt acest lucru este un merit al ibericilor.
Africa de Sud confirmă faptul că în fotbalul actual învinge acea echipă ai cărei fotbaliști sunt dispuși să se sacrifice total pentru interesul colectiv.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER